Os biombos namban: paravanele care spun povestea sosirii portughezilor în Japonia
Dacă prin peregrinările voastre prin Lisabona ați ajuns și la Museu Nacional de Arte Antiga, faimosul muzeu al ferestrelor verzi, trebuie să fi trecut măcar o dată, sperăm noi, pe lângă niște perechi de paravane japoneze.
Paravanele japoneze, în portugheză biombos (din termenul japonez byōbú), sunt comparate adesea cu niște benzi desenate de lux și poate nu întâmplător. Os biombos namban sunt o reprezentare fidelă a momentului sosirii așa-numiților namban-jin (barbarii europeni din sud) pe teritoriul Japoniei, în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Să ne întoarcem puțin în timp. Este anul 1543, un moment important în istoria globală, odată ce Japonia cunoaște pentru prima dată lumea Occidentală prin intermediul comercianților portughezi care sosesc la bordul unei ambarcațiuni impresionante, o famoso barco negro.
După o călătorie de aproximativ doi ani și jumătate, care începuse în Portugalia și oprise apoi în Goa, Ormuz, Malacca, vestul cunoștea în sfârșit estul într-un mod inedit, prin mărfuri din cele mai diverse, animale din cele mai exotice, o populație amestecată, cu aspect la fel de exotic și cu un port complet diferit de cel al japonezilor.
Apariția portughezilor narigudos (cu nasul mare), îmbrăcați cu pantaloni ampli, bufanți, cape și gulere întortocheate a fost una de mare impact, după cum vă puteți imagina. Atât de mare, încât fiecare detaliu a fost „înregistrat” pe paravanele pictate cu migală de maeștrii japonezi.
Dar ce făceau portughezii în Japonia?
Aflat în plină expansiune maritimă, poporul portughez duce mărfuri din porturile strategice în Japonia. La momentul respectiv, Japonia se afla în plină perioadă Sengoku, fiind închisă pentru întreaga lume, cu precădere pentru China. Portughezii au acționat pe post de intermediari comerciali între cele două nații, ducând mătăsuri din China în Japonia, pentru care primeau la schimb argint.
Ambarcațiunile portugheze aveau dimensiuni colosale, putând transporta nu doar cantități impresionante de mărfuri, ci și un număr de până la 800 de persoane. Un adevărat microcosmos, la bordul cărora și-au făcut loc nu doar marinari și comercianți, ci și misionari – iezuiți însărcinați cu misiunea de a duce creștinismul în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
Educația, agerimea și spiritul de observație i-au ajutat pe iezuiți să cunoască îndeaproape cultura japoneză. Au observat cu mare băgare de seamă societatea niponă și obiceiurile locului. Și-au dat seama că pentru a-și face cunoscute ideile și pentru a-și duce la capăt misiunea, era nevoie să se adreseze persoanelor importante din societate. Concluzia lor a fost că populația putea fi convertită la creștinism pornind de sus în jos și nu de jos în sus. Principalul promotor al creștinismului în Japonia a fost nimeni altul decât Francisco de Xavier, unul dintre fondatorii ordinului iezuiților, beatificat de Papa Paul al V-lea în 1619 și canonizat de Papa Grigore al XV-lea în 1622.
Interesant este că multe dintre cuvintele portugheză din sfera religioasă se regăsesc și astăzi în limba japoneză, vestigii ale unui timp demult apus. Kirishitan (cristão), misa (missa), kurusu (cruz), tentasan (tentação), arima (alma), deusu (Deus) sunt doar câteva exemple notabile (Bossong, 2003).
Reprezentări ale celuilalt
Os biombos namban sunt adevărate comori judecând nu doar prin prisma valorii lor artistice, ci și prin importanța lor ca izvoare istorice. Se estimează că ar exista în total 93 de astfel de paravane, care se regăsesc într-un număr redus în afara Japoniei, respectiv la Museu Nacional de Arte Antiga din Lisabona, Museu Soares dos Reis din Porto și în câteva colecții private.
Sunt printre puținele reprezentări care înfățișează lumea Occidentală, așa cum a fost văzută prin ochii lumii Orientale.
Nu doar portughezii au fost reprezentați în cele mai mici detalii. Fascinația artiștilor se reflectă în tot ceea ce au considerat că merită reprezentat pe panourile namban, începând cu mărfurile transportate de comercianți și terminând cu mici obiecte din recuzita marinarilor și misionarilor portughezi.
Nu vă mirați dacă pe măsură ce urmăriți din ce în ce mai atent imaginile observați:
- păuni, măgăruși, cocoși, câini, animale din cele mai diverse, comune pentru noi, dar exotice pentru japonezi la momentul respectiv;
- scaune chinezești, obiecte care au constituit o noutate pentru japonezi, obișnuiți până la vremea respectivă doar cu saltele tatami.
- fluierul, simbol al puterii, folosit de cei cu statut superior pentru a-i dirija pe cei care descărcau mărfurile în port;
- echipajul navei, extrem de priceput, reprezentat oarecum caricatural drept acrobați mergând pe frânghiile navei sau agățați de ele, spre uimirea japonezilor.
- amestecul de rase, odată ce ruta portughezilor către Japonia includea și avanposturile stabilite pe coasta de Vest a Africii.
- iezuiți conversând cu japonezi și japonezi urmărind uimiți cortegiile de portughezi care treceau prin fața caselor lor sunt un jurnal savuros al globalizării.
Japonezii i-au privit pe exoticii europeni cu curiozitate, dar și cu neîncredere, i-au reprezentat în cele mai mici detalii, arătând un interes extraordinar pentru lumea nouă care se deschisese în fața lor.
Dacă aveți drum la Lisabona în perioada următoare, nu ratați o vizită la Museu Nacional de Arte Antiga. Ar fi păcat să nu fiți martori la o pagină de istorie spusă altfel.
Și dacă vedeți și alte detalii pe care noi le-am ratat, nu ezitați să ne povestiți despre ele în comentarii!
Aproveitem!
Fotografii realizate de Aleksandra Petrov.
Dacă v-au plăcut recomandările noastre nu uitați să vă abonați la newsletter-ul Fala Português! O selecție lunară cu noutăți din lumea lusofonă, recomandări de filme, podcast-uri, muzici și alte resurse educaționale.
Que mais? Ne mai puteți urmări pe Instagram și pe Facebook, unde împărtășim tot felul de curiozități și sfaturi practice pentru învățarea limbii portugheze!
