Lecția de portugheză 2.0: Învățarea limbii portugheze. Ghid (filosofic) de supraviețuire

06/01/2021 7:11 pm Publicat de Cristina Nițu ,

Olá, fofinhos! Salut, pufoșilor și simpaticilor!

Como estão, tudo bem? 

Cum mai stați la capitolul învățarea limbii portugheze? V-ați prins urechile în conjugări, forme și sensuri?

Apropo, dacă n-aveți chef de lectură, puteți să vă bucurați de lecție în variantă audio dând click mai jos:

Não faz mal (nu e bai), e absolut normal. Probabil vă întrebați de ce simțiți că vă explodează capul după lecțiile de gramatică sau de ce totul pare că e un haos interminabil și informația nu se mai așază odată! Sau o dată, cum preferați.

Bom, lucrurile au o explicație, însă nu una la care ne gândim foarte des. Atunci când învățăm o limbă străină, ca adulți, ceea ce funcționează de obicei în background când comunicăm, adică toate informațiile și procesele pe care nu le băgăm de obicei în seamă când vorbim în limba maternă, capătă, dintr-o dată, un loc fruntaș în atenția noastră.

Ce vreau să spun cu asta, mai exact?

Atunci când am un dialog cu cineva, mă gândesc de cele mai multe ori la ce vreau să îi zic interlocutorului meu. Nu mă gândesc niciodată cum construiesc ce vreau să îi comunic: la ce timp să pun verbul, cine face acțiunea, dacă adjectivul se acordă cu substantivul determinat etc. În schimb, atunci când învăț o limbă străină, toate aceste informații vin tăvălug peste mine și parcă simt că scap și conjugarea verbului, și acordul substantivului cu adjectivul din mână. Asta, desigur, dacă modul în care învăț implică să mă uit atent la structura limbii.

De ce e bine să învăț o limbă străină, limba portugheză, în cazul nostru, într-un mod explicit, controlat?

Pentru că vreau să devin conștient de toate lucrurile pe care le comunic. Poate nu v-ați gândit la asta până acum, dar orice spuneți poate și va fi folosit împotriva voastră. Cuvintele pe care le folosim, modul în care construim o propoziție, cuvintele pe care le alegem, toate, dar absolut toate dezvăluie informații despre modul în care noi ne percepem pe noi înșine, pe cei din jur și lumea, așa cum am construit-o prin prisma propriei subiectivități.

Wait, what?

Exact! Când ne exprimăm în limba maternă nu băgăm de seamă aceste lucruri. De aici și lejeritatea de a vorbi mult, fără a cântări greutatea cuvintelor pe care le folosim.

În momentul în care începem să comunicăm într-o limbă străină, mai ales una pe care încă nu o stăpânim prea bine și pentru care trebuie să facem un efort să ne mai amintim forme și conjugări ale verbelor, lucrurile capătă o greutate imensă. Dat fiind că n-am vocabular suficient, n-am suficient de multe resurse lingvistice, mă descurc cu ce am și constat nevoia să simplific la sânge ceea ce am de zis. Ușor de zis, greu de făcut. Mult succes în drumul vieții, cum ar veni.

Cum pot să îmi ușurez viața când învăț limba portugheză?

Cel mai simplu și mai la îndemână mod este să nu mă feresc de munca mai puțin plăcută. Prin asta înțeleg învățarea conjugărilor verbelor la diferite timpuri și moduri. Nu e nimic plăcut în asta, dar pot să apelez la tot felul de tehnici prin care să fac învățarea mai distractivă. De la cartonașe pentru memorare (flash cards) la pereți mâzgăliți (glumesc, puteți să puneți o tablă autoadezivă pe perete sau să lipiți niște coli A3 pe care să scrieți și să vă jucați într-un colț al casei), la notițe adezive lipite pe obiectele a căror denumire vreau să o învăț în limba portugheză, la un caiet frumos pe care îl umpleți cu tot felul de conjugări, cuvinte etc. Orice, numai să implice scris. Vorba aceea, verba volant, scripta manent. Serios, scrisul ajută la capitolul memorare.

De ce trebuie să fac acest exercițiu? Adică de ce să învăț conjugări pe de rost, se aude o voce timidă din public?

Dacă mă gândesc că nu învăț conjugări ca tabla înmulțirii în clasa a treia, ci că îmi antrenez mintea pentru a duce la bun sfârșit operațiuni mai complexe, s-ar putea să văd luminița de la capătul tunelului. Avantajul? Atunci când voi vrea să comunic nu voi mai petrece timp la nesfârșit căutând prin sertarele memoriei conjugări de verbe. Voi găsi imediat forma verbală de care am nevoie și îmi voi putea vedea de comunicare în rest.

Sună bine, nu?

În al doilea rând, la început trebuie să înțeleg că nu voi putea să mă exprim într-un mod elaborat, așa cum o fac în limba maternă sau într-o limbă străină pe care o cunosc foarte bine. Asta nu înseamnă că nu pot să mă exprim clar, concis și corect. Trebuie doar să simplific întâi și să ajung la forma optimă, ținând cont de instrumentele pe care le am. Ca atunci când ai vrea să ai o bormașină, dar n-ai decât o șurubelniță la dispoziție. În cazul acesta va trebui să negociez la sânge forma cu sensul ideilor pe care vreau să le exprim. Pot modela ideile într-o mie de forme. Trebuie să fiu dispus, în schimb, să elimin din balast și să am o abordare mai sintetică, în loc de una complexă. De exemplu, dacă știu să zic doar „Ana are mere”, în portugheză, este foarte bine. Deci știu prezentul modului indicativ, știu să conjug verbul în funcție de persoană și mai știu și ceva vocabular. Pot să mă descurc. Voi vedea astfel cât de mult balast pot elimina din exprimarea mea de zi cu zi. „Fă rai din ce ai” în definitiv.

În al treilea rând, trebuie să am răbdare. Roma nu a fost construită într-o zi și nici propria-mi limbă nu am învățat-o într-un curs intensiv, de 3 luni. A durat câțiva anișori și am trecut prin diverse etape de evoluție până am pus cuvintele cap la cap și am spus o propoziție. În plus, ca adulți învățăm cu totul altfel, așa că e bine să avem așteptări realiste de la noi și să nu ne mai raportăm la cum am învățat franceza în liceu. Serios, dacă ați trecut de vârsta de 30 de ani (mulți înainte!), luați-vă gândul. Acum aveți alte superputeri de învățare, trebuie doar să le acceptați și să le folosiți.

În al patrulea rând, e important să ne și distrăm. Oare există persoane care se enervează când rezolvă un puzzle sau o integramă? Nu, pentru că important este procesul, nu rezultatul final. Când vreau să construiesc o propoziție, o frază, cuvintele pe care le aleg nu funcționează totdeauna din prima, trebuie să experimentez, să văd ce se potrivește și unde.

De ce lucrurile ar funcționa diferit când vine vorba de învățarea unei limbi străine, respectiv a limbii portugheze? Știu, mi-e frică să greșesc, să nu râdă Marcel de mine, să nu mă certe profa etc. Nimic din toate aceste lucruri nu ar trebui să conteze pentru că: nimănui nu îi iese ceva bine din prima, Marcel să-și vadă de greșelile lui, profa e bine intenționată, corectează ce e greșit, nu cetățeanul etc.

Așadar, força!

Reținem următoarele:

  1. Când învăț o limbă străină nouă, în cazul nostru limba portugheză, am șansa să o iau de la capăt, cum ar veni. Mă întorc la cuvânt, la punctul zero. Avantajul este că, de data asta, eu sunt arhitectul propriei realități. Aleg, în deplină cunoștință de cauză, cum mă (re)construiesc folosind cuvintele și structurile care rezonează cu cine sunt sau cu cine vreau să devin. Nu, nu vorbim de programare neurolingvistică. Vorbim de a comunica în mod conștient.
  2. Trebuie să fiu dispus să fac, la început, munca de jos. E nevoie de puțină trântă ca să pot apoi să mă exprim concis, clar și cu precizie. Inteligența și rațiunea sunt daruri mult prea de preț să le obosim cu accesarea informației. Inteligența trebuie să mă ajute să construiesc, nu să îmi amintesc.
  3. Răbdare, răbdare, răbdare.
  4. Frumusețea constă în proces, nu în rezultat. Cu cât mă raportez la proces dintr-o perspectiv constructivă, cu atât lucrurile vor lua mai mult avânt. Cu cât insist să văd tot demersul ca fiind greu, încet, anevoios, cu atât voi fi dispus să renunț mai ușor.

Pe final, ar mai fi ceva de spus. Când auzim limba portugheză vorbită fluent de un non-nativ, ne gândim că pare simplu.

Nu luăm în calcul faptul că rezultatul este rodul unui lung proces de învățare, care ia în calcul aspecte precum forma, sensul, limba în uz, valori, cultură și, în definitiv, o modelare a sinelui.

De aceea, nu strică să stabilesc, din start, cât sunt dispus să învăț și până unde sunt dispus să merg. În funcție de răspunsul pe care mi-l dau, îmi pot alege cu ușurință instrumentele de lucru (o aplicație, un curs online, un curs cu prezență fizică, un curs de un an în Portugalia etc.). Important e să fiu sincer și să văd până unde sunt dispus să merg și ce resurse de timp și de efort sunt dispus să investesc. Abia când lucrurile vă vor fi clare veți vedea de fapt care este cel mai bun traseu pentru voi.

Spor la învățat!

Um grande abraço a todos!

Dacă v-a plăcut lecția, nu uitați să vă abonați la newsletter-ul Fala Português! O selecție lunară cu noutăți din lumea lusofonă, recomandări de filme, podcast-uri, muzici și alte resurse educaționale.

Que mais? Ne mai puteți urmări pe Instagram și pe Facebook, unde împărtășim tot felul de curiozități și sfaturi practice pentru învățarea limbii portugheze!



Abonează-te la newsleter

    citit și sunt de acord cu modalitatea de procesare a datelor cu caracter personal

    Te-ar mai putea interesa

    Os biombos namban: paravanele care spun povestea sosirii portughezilor în Japonia

    Os biombos namban: paravanele care spun povestea sosirii portughezilor în Japonia

    09/25/2021 9:34 amCITEȘTE ARTICOLUL
    Cursuri online de portugheză, ediția toamnă 2021. Start înscrieri!

    Cursuri online de portugheză, ediția toamnă 2021. Start înscrieri!

    09/15/2021 12:20 amCITEȘTE ARTICOLUL
    Unde pot să învăț limba portugheză în București? Update 2021

    Unde pot să învăț limba portugheză în București? Update 2021

    09/03/2021 7:50 pmCITEȘTE ARTICOLUL