Dialog literar „José Saramago, de unde până unde?”

Marți, 29 noiembrie 2022, ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române, vă invităm la dialogul literar „José Saramago, de unde până unde?”, purtat de trei cunoscători ai culturii și literaturii portugheze: Anca Milu-Vaidesegan, Dinu Flămând și Vlad Bogza.

Evenimentul are loc în cadrul expoziției „Retracing The Steps That Were Taken” („Să te întorci la pașii care au fost făcuți”), expoziție realizată în perioada 15 noiembrie – 11 decembrie 2022 cu ocazia Anului Centenar José Saramago, de Ambasada Portugaliei la București împreună cu Muzeul Național al Literaturii Române și cu sprijinul Camões, Instituto da Cooperação e da Língua, I.P.

José Saramago, născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga, Portugalia, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1998, este cunoscut îndeosebi pentru romanele sale istorice, precum „Memorialul Mânăstirii” sau „Istoria asediului Lisabonei” și cele utopice, precum „Eseu despre orbire” sau „Intermitențele morții”. Tradus în limba română pentru prima oară în 1988 de Mioara Caragea, Saramago are în prezent peste douăzeci de titluri de roman, jurnal, eseu și poezie publicate la Editura Polirom.

Anca Milu-Vaidesegan este lector universitar la Universitatea din București – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine – Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Neogreacă. Fostă bursieră a Institutului Camões și absolventă a Cursului Superior de Limbă și Civilizație Portugheză (Faculdade de Letras, Universidade Lisboa). Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Membră de Onoare Centro Internacional de Estudos Lusófonos da Galiza e Portugal. Membră a Asociației de Studii Iberoromane. Fost Consilier diplomatic și Director-adjunct al ICR Lisabona. Cărți de autor: Stereotipurile lingvistice în demersul traductiv, EUB, 2017; O olhar através do espelho, EUB, 2017. Traduceri din literatura portugheză și lusofonă, franceză și engleză: Helena Marques, Ultimul chei, Univers (1994); Vitório Kali, Cutremurul, Dacia (2004); Rui Zink, Banca de rezervă, Curtea Veche (2009); José Eduardo Agualusa, Vânzătorul de trecuturi, Corint (2010); António Lobo Antunes, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, Humanitas (2019);  Clarice Lispector, Cea mai mică femeie din lume, Humanitas fiction (2022); Ilie Gilbert, Conviviologia, Editura Fundaţiei Culturale Române (1992); Jorge Sarney Saraminda (1999); Jorge Amado, Tocaia Grande, Univers (1998); Cristovam Buarque, Zeii subterani, Albatros (2006); Cristovam Buarque, Învierea Generalului Sanchez Albatros (2006); Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată (2014), Editura Humanitas; Adam Blake, Codul blestemat (2013), Editura Trei, București. Autoare a diverse articole și studii științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate (Spaţiu şi timp în scrierile lui Vitório Kali ; Teatro da Garagem: un nou limbaj al teatrului lusitan contemporan; Les connecteurs argumentatifs et la construction des énoncés polyphoniques dans la démarche traductive; Variabilidade e autonomia do signo-interpretante como marca selecionadora das equivalências tradutivas; Valences inférentielles des expressions figées à noyau lexical [parties du corps] en portugais brésilien et leurs correspondances traductives en français et en roumain; Maeterlinck, precursor al Noului Teatru ; Idiomaticitatea din perspectivă traductologică; Manipulation des isotopies sémantiques dans le transfert interlinguistique des syntagmes parémiologiques; Représentations conceptuelles et multiconfiguration des relations inférentielles déclenchées par l’idiomaticité; A recordação como processo evocatório e projeção imaginativa ; A insularidade como foco polarizador de distâncias e contiguidades.

Vlad-Mihai Bogza este absolvent al Facultății de Litere, specializarea română-portugheză. Activează didactic, ținând ore de limbă și literatură română, dar și de limbă portugheză ca limbă străină în cadrul Colegiului Național „Sfântul Sava”, fiind implicat în cercetare literară, anume în poetică, hermeneutică, teoria literaturii, comparatism, semiotică, dar și în lingvistică romanică. Are un prim volum de studii în pregătire, referitor la istoria configurațiilor realității și a fluidizărilor sale în literatura portugheză feminină din perioada barocă până în contemporaneitate.   

Dinu Flămând s-a născut pe 24 iunie 1947, în zona Bistrița-Năsăud din nordul Transilvaniei, România. E poet, eseist, jurnalist, traducător și comentator al actualității politice în presa românească și în cea internațională. A obținut o licență în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în 1970. În vremea studenției a devenit membru fondator al revistei Echinox, care a marcat numeroase generații literare prin spiritul ei antidogmatic. După absolvire a lucrat în redacții de ziare, reviste și edituri, la București. La sfârșitul anilor 80 a obținut azil politic la Paris, unde a denunțat regimul opresiv din România, în presa scrisă (Libération, Le Monde) și la radio (RFI, BBC, Free Europe). A fost jurnalist bilingv la RFI din 1989 până în 2009. După căderea regimului comunist, s-a reintegrat în literatura română. In 2011 a fost distins cu Premiul Național Mihai Eminescu, pentru întreaga sa operă poetică. Dinu Flămând are o vastă operă publicată în România, mai cu seamă de poezie dar și de critică literară sau de traduceri. Poemele sale au fost traduse și publicate în Spania, Franța, Italia, Mexic, Portugalia, Germania, Chile, Honduras, Columbia, Macedonia de Nord, Grecia. Între titluri se remarcă: Apeiron, 1971, Poezii, 1974, Altoiuri, 1976, Stare de asediu, 1983, Viață de probă, 1998, Frigul intermediar, 2006, Umbre și faleze, 2010. Ultimele apariții: Veghea și somnul, 2016 Primăvară la Praga, 2017, Om cu vâslă pe umăr 2020 (Premiul Lucian Blaga). Cea mai recentă carte a lui a apărut în Spania la prestigioasa editură Visor – Primavera en Praga, 2022.  Ca traducător, Dinu Flămând s-a dedicat mai cu seamă traducerilor din limba franceză, spaniolă, italiană și portugheză, fiind răsplătit cu numeroase premii literare. A tradus autori precum Fernando Pessoa, Herberto Helder, António Lobo Antunes, Carlos Drummond de Andrade, Umberto Saba, Mario Luzi, Samuel Beckett, César Vallejo, Pablo Neruda, Jorge Semprun, Antonio Gamoneda,  Jean-Pierre Siméon, Omar Lara, Luis García Montero, Marco Luccesi, Marco Antonio Campos, între alții. Sub tipar are un nou volum de versuri, Scaun la fereastră, jurnal de carantină scris în 2021 la Lisabona.

Articol de Simina Popa

—

Organizatori: Ambasada Portugaliei la București, Muzeul Național al Literaturii Române, Camões, Instituto da Cooperação e da Língua, I.P., Cátedra Fernando Pessoa, Instituto Camões-Bucareste

Partener: Fala Português!

Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Agenția de carte, revista Observator cultural, revista Contemporanul, Radio Trinitas, Iqool, Modernism, Ficțiunea OPT m, Ordinea Zilei, revista Familia 
Pentru detalii legate de expoziție sau de evenimentele din cadrul expoziției, vă rugăm să scrieți la adresa: simina.popa@gmail.com