Revoluția Garoafelor și instalarea democrației în Portugalia
25 aprilie 1974 marchează începutul democrației în Portugalia. Se împlinesc, așadar, 47 de ani de la unul dintre cele mai importante evenimente din istoria portugheză: Revoluția Garoafelor. Singura lovitură de stat militară din Europa care a înlăturat un regim dictatorial prin mijloace pașnice.
Dar cum au ajuns garoafele roșii simbol al libertății și cum de au dat numele Revoluției portugheze? N-a fost nevoie decât de omul potrivit la momentul potrivit: Celeste Caeiro!
În acea zi, restaurantul la care lucra aniversa un an. Pentru a sărbători acest eveniment, patronul cumpărase garoafe pentru a le oferi oamenilor care ar fi trecut pragul restaurantului. Doar că în zorii zilei de 25 aprilie 1974 străzile Lisabonei au fost blocate de tancuri, iar la radio se anunțase lovitura de stat militară.
Prin urmare, proprietarul restaurantului și-a trimis acasă angajații și i-a rugat să ia cu ei și florile pregătite pentru petrecere. În acel moment, nimeni nu și-ar fi putut imagina că garoafele restaurantului Franjinhas aveau să dea numele acestei revoluții!
Așadar, Celeste Caeiro, întorcându-se spre casă cu brațele pline cu garoafe roșii, vede soldații pe tancuri și intră în vorbă cu unul dintre ei. Soldații plecaseră dinspre Quartel da Pontinha (Cazarma Pontinha) în miezul nopții pentru a ocupa Lisabona și a pune capăt unui capitol dureros din istoria Portugaliei: regimul dictatorial Estado Novo (Statul Nou).
Celeste își amintește cum unul dintre soldați i-a cerut um cigarrinho. Cum Celeste nu fuma și nici chioșcurile din apropiere nu erau încă deschise, femeia i-a oferit în schimb o garoafă roșie, pe care soldatul a pus-o imediat în țeava puștii.
Inspirată de acest gest, Celeste le-a împărțit soldaților și celelalte garoafe. În scurt timp, florăresele din zonă au început să ofere și ele flori soldaților și trecătorilor, iar un simplu gest de solidaritate a dat numele Revoluției Garoafelor.
Muzica Revoluției
Melodia care a semnalat începutul loviturii de stat a fost transmisă în seara de 24 aprilie, în jurul orei 22:55. Este vorba despre “E Depois do Adeus” de Paulo de Carvalho. Acest cântec a reprezentat Portugalia la concursul Eurovision care avusese loc cu doar câteva zile înainte, pe 6 aprilie 1974. Din acest motiv, melodia n-a trezit niciun fel de suspiciuni în rândul cenzorilor regimului, în schimb pentru ceilalți a fost un semnal clar de trecere la acțiune.
În noaptea de 25 aprilie 1974, la ora 00:20, în cadrul emisiunii “Limite” de la Rádio Renascença, a fost transmis și cel de-al doilea semnal de avans: melodia “Grândola, Vila Morena” interpretată de Zeca Afonso.
La sfârșitul lunii martie, José (Zeca) Afonso cântase “Grândola, Vila Morena” în încheierea unui concert la care au asistat și câțiva membri ai MFA. Așa a ajuns această melodie să fie aleasă pentru a marca Revoluția din 25 aprilie.
Primele comunicate și declarații ale Mișcării Forțelor Armate (Movimento das Forças Armadas-MFA) au fost transmise în dimineața zilei de 25 aprilie pe undele Rádio Clube Português. Chiar dacă militarii au îndemnat populația să rămână în case, reiterând caracterul pașnic al mișcării, străzile Lisabonei s-au împânzit de oameni dornici de libertate!
Capitães de Abril
sursa foto: dw.com
Aproape 50 de ani sub regimul dictatorial creat de António de Oliveira Salazar și 13 ani de Război Colonial în Africa i-a determinat pe căpitanii MFA să se ridice împotriva Estado Novo. Cei implicați în răscoală au rămas cunoscuți sub numele de cod Capitães de Abril.
Revoluția a fost una pașnică și soldații au capturat toate instituțiile-cheie ale regimului fără să tragă vreun glonte. Infelizmente, patru oameni și-au pierdut viața în fața sediului ultimei relicve ale dictaturii: poliția secretă PIDE (Polícia Internacional e de Defesa do Estado). Înainte de capitulare, PIDE a tras în mulțimea adunată în fața clădirii din Rua António Maria Cardoso, rănind câteva zeci de persoane, iar patru dintre ei au murit.
Tranziția puterii a fost asigurată de către António de Spínola. Spínola era unul dintre generalii demiși de premierul Marcelo Caetano pentru că refuzase să mai susțină poziția regimului în Războiul Colonial. Însă influența sa în rândurile armatei portugheze nu se diminuase odată cu demiterea din funcție.
Tot António de Spínola a dus și tratativele pentru încheierea Războiului Colonial. Angola, Mozambic, Guineea-Bissau, Timorul de Est, São Tome și Príncipe și Capul Verde au devenit, rând pe rând, state independente.
Pentru cei care doresc să aprofundeze informațiile prezentate în acest articol recomandăm dosarul Cadernos de Abril, realizat de RTP Ensina. Iar cinefililor le propunem să vadă filmul istoric Capitães de Abril (2000), un portret vivid al evenimentelor din 25 aprilie 1974.
Mai mult, când vizitați Lisabona, intrați și pe la Museu do Aljube – Resistência e Liberdade, o resursă extraordinară pentru a înțelege contextul istoric care a condus către Revoluția din 25 aprilie 1974.
sursa foto 3: maislisboa.fcsh.unl.pt
Iar de vă plimbați prin Largo do Carmo din Lisabona, unde se află sediul Gărzii Naționale Republicane (GNR), vă sugerăm să zăboviți un minut. Respirați mireasma florilor de jacaranda și imaginați-vă bucuria oamenilor care au asistat pe 25 aprilie 1974 la începutul democrației din Portugalia!
Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați vă abonați la newsletter-ul Fala Português! O selecție lunară cu noutăți din lumea lusofonă, recomandări de filme, podcast-uri, muzici și alte resurse educaționale.
Que mais? Ne mai puteți urmări pe Instagram și pe Facebook, unde împărtășim tot felul de curiozități și sfaturi practice pentru învățarea limbii portugheze!
