Marquês de Pombal, arhitectul Lisabonei moderne
Încântătoarea capitală Lisabona pe care o cunoaștem astăzi n-a arătat întotdeauna așa. A trecut prin cutremur, incendiu și tsunami înainte de a fi regândită și reconstruită din temelie. Un rol importantíssimo în reconstruirea Lisabonei după o Terramoto de 1755 l-a avut Sebastião José de Carvalho e Melo, adică cel care avea să primească titlul onorific de Marquês de Pombal.
Marquês de Pombal era la acea vreme prim-ministrul regelui D. José I, a cărui statuie o găsiți în Praça do Comércio. Cea mai importantă piață din Lisabona a fost numită astfel în onoarea burgheziei, a cărei contribuție financiară a fost esențială pentru marele proiect de reconstruire a capitalei.
Reconstrução de Lisboa
Lisabona este opera primă a marchizului de Pombal. Cutremurul din 1755 a distrus Lisabona medievală în proporție de circa 80% – din 20.000 clădiri de locuințe câte erau la acea vreme, au rămas în picioare doar vreo 3.000.
Ca să traducem în limbajul actual acțiunile ministrului Sebastião José de Carvalho e Melo, am spune că el a creat primul task force în situație de calamitate. Pe atunci deținea funcția de Secretário de Estado dos Negócios Estrangeiros e da Guerra, ceea ce i-a permis să folosească armata pentru a curăța ruinele și a restabili ordinea în oraș.
Tot lui Marquês de Pombal i se atribuie astăzi următoarea frază emblematică. Se zice că la întrebarea „Então e agora o que é que vamos fazer?”, ministrul regelui ar fi răspuns „Agora enterram-se os mortos e trata-se dos vivos”. Deci pentru a opri răspândirea molimelor și a-i salva pe supraviețuitori, Pombal a ordonat să fie îngropați morții și să li se acorde îngrijire medicală celorlalți.
Lisboa pombalina
sursa foto: diegofc, Instagram
De departe cel mai grandios proiect al lui Marquês de Pombal este Lisboa pombalina.
Reconfigurarea Lisabonei medievale stârnește și astăzi admirație în toată lumea. Sarcina le-a revenit arhitecților și inginerilor armatei: Manuel da Maia, Eugénio dos Santos și, ulterior, Carlos Mardel.
Aproape 30 de ani a durat transformarea Lisabonei dintr-un oraș cu străzi înguste și murdare, într-un oraș cu străzi largi și drepte, paralele și perpendiculare, pavate cu calçada portuguesa și având un sistem de salubrizare demn de o capitală europeană modernă.
Baixa, cea mai afectată zonă a orașului după cutremur și tsunami, este un cartier-exemplu al arhitecturii pombaline definite prin geometrie clară și funcțională. Străzi drepte și clădiri aranjate frumos la aceeași înălțime (nu mai mult de 4-5 etaje). Chiar și bisericile se supun noii ordini arhitecturale, căci deasupra tuturor trebuia să se afle doar puterea regelui.
Tot în această perioadă încep să fie folosite pe scară largă azulejos în construcții. De ce tocmai azulejos? Pentru că înlocuiau cu succes lambriul din lemn, un material periculos în cazul unui incendiu, cum a fost cel de după cutremur. Mai mult, aceste mici plăci colorate de ceramică protejează clădirile de umezeala excesivă, de căldură și de frig. Iar economic vorbind, reconfigurarea atelierelor artizanale de olărie pentru producția internă de azulejos era mult mai avantajoasă decât importul altor materiale de construcție.
În noile clădiri astfel proiectate, parterul era destinat comerțului, marchizul de Pombal fiind un mare admirator și promotor al dezvoltării economice sănătoase. Chiar dacă în secolul XVIII încă nu se vorbea despre balanța de plăți, Pombal a intuit importanța producției interne și a deschis o multitudine de fabrici în cele mai variate domenii și a introdus chiar și cursuri de Comerț și Economie la universitate.
Gaiola pombalina
surse fotografii: ext.lnec.pt, ensina.rtp.pt, olhares.com
Cele mai importante lucruri în arhitectura pombalină sunt, de fapt, cele care nu se văd cu ochiul liber! Lisabona este unul dintre primele orașe în care a fost implementat un sistem antiseismic în proiectarea clădirilor. Cum funcționază acesta? La baza clădirilor, în fundație, sunt îngropați stâlpi din lemn care formează un fel de pătură flexibilă care se numește estacaria, de la estaca – par. Cum orașul este construit pe terenuri instabile, în cazul unui seism, această arhitectură subterană ajută la echilibrarea structurii.
Mai mult, clădirile sunt proiectate pe o structură de lemn numită gaiola pombalina, de la gaiola – cușcă. După un test folosit și pentru evaluarea rezistenței podurilor, trupe mărșăluind pe structura acestui nou tip de clădire, s-a constatat că „a gaiola treme, mas não cai”. Adică structura se clatină, dar nu se prăbușește. Astăzi, în unele apartamente renovate din Baixa veți putea vedea această structură – gaiola pombalina – transformată în element de design.
Reformador e visionário
De-a lungul celor 30 de ani în slujba regelui și a poporului portughez, Marquês de Pombal a realizat reforme în aproape toate domeniile vieții publice. A încercat să sculpteze Portugalia după chipul și asemănarea țărilor în care a exercitat funcții diplomatice la începutul carierei sale (Anglia și Austria) și a reușit să pună țara pe drumul modernizării și a progresului industrial.
După expulzarea călugărilor iezuiți, s-a folosit de golul lăsat în urma lor pentru a pune bazele învățământului public laic. La Universitatea din Coimbra a introdus ca materii de studiu Științele Exacte și Științele Naturii. Tot aici a creat primul laborator de chimie și a promovat aplicarea cunoștințelor practice în învățământ.
A abolit sclavia în Portugalia continentală în principal din motive economice. Pentru Marquês de Pombal, abolirea sclaviei însemna în primul rând obligativitatea existenței unui salariu pentru munca prestată de foștii sclavi. Prin urmare, era mai degrabă vorba de circulația monedei pentru dezvoltarea economiei portugheze decât de orice raționament umanist.
A pus bazele transformării industriale a Portugaliei prin crearea a zeci de companii de stat din care putem enumera următoarele: Real Fábrica de Vidros da Marinha Grande, Real Fábrica das Sedas do Rato, Real Fábrica de Louça do Rato, Real Fábrica de Chapéus Finos, Real Fábrica de Panos de Covilhã ș.a.m.d.
Datorită lui Marquês de Pombal a fost creată Companhia Geral da Agricultura das Vinhas do Alto Douro. Practic, a demarat cele mai bune vii din zona Douro pentru producția exclusivă a vinului pe care astăzi îl cunoaștem sub denumirea de vinho do Porto.
A reformat armata și marina portugheză și a publicat un nou Cod Penal cu pedepse grele pentru tâlhari și criminali, și cu salarii mai mari pentru miniștri și judecători. Tot la ordinul lui Pombal a fost creată a Intendência da Polícia da Corte e do Reino – un fel de stră-străbunică a Poliției actuale.
Din păcate, odată cu moartea lui Dom José I se încheie și puterea marchizului de Pombal. Regina Dona Maria I, fiica regelui, îl acuză de abuz de putere și-i interzice să mai calce vreodată în Lisabona. Este exilat în Pombal și acolo își găsește sfârșitul cu câteva zile înainte de a împlini 83 de ani.
Și acum că ați aflat vrute și nevrute despre marchizul de Pombal, ce părere aveți? Își merită locul de cinste veghind asupra Avenida da Liberdade și a orașului pe care l-a reconstruit?
N-ai chef de lectură? Încearcă varianta audio:
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu noutățile din lumea lusofonă, recomandări de filme, podcast-uri, muzici și alte resurse educaționale te invităm să te abonezi la newsletter-ul Fala Português!
Que mais? Ne mai poți urmări pe Instagram și pe Facebook, unde împărtășim tot felul de curiozități și sfaturi practice pentru învățarea limbii portugheze! Até breve!
