Parabéns, Portugal, Camões e Comunidades Portuguesas! Da’ Camões ăsta, cine e?

06/10/2020 8:26 am Publicat de Cristina Nițu Cultura lusofonă, Istorie

Parabéns, Portugal! Hoje é dia de festa!

Astăzi este zi de mare sărbătoare! Portugalia sărbătorește Ziua națională, cu mai puțin fast anul acesta, din motive de pandemie. Despre 10 iunie v-am mai vorbit, așa că astăzi mutăm reflectoarele pe ziua adevăratului sărbătorit, pardon, comemorat: Luís Vaz de Camões.

Dar cine a fost, de fapt, Luís Vaz de Camões?

(o să îi tot repetăm numele, țineți-vă bine)

Luís Vaz de Camões (doar ce v-am atenționat) este poetul de seamă al Portugaliei. A rămas în istoria literaturii datorită operei monumentale „Os Lusíadas” („Lusiada” în limba română, traducere de Aurel Covaci), o epopee fascinantă care descrie călătoria lui Vasco da Gama spre India. O operă plină de simboluri, de creaturi mitologice și episoade care te țin cu sufletul la gură.

De prea puține ori se vorbește, în schimb, despre personalitatea lui Camões și despre spiritul său aventurier. Dacă vă gândeați la el ca la un personaj care buchisea toată ziua, pregătiți-vă să fiți surprinși. Nimic mai neadevărat. Biografia autorului cunoaște puține episoade cu adevărat documentate. Multe dintre cele scrise despre viața sa sunt presupuneri, care reies mai degrabă din varii corespondențe și chiar din interpretarea textelor pe care le-a scris.

Povestea sa este una absolut fascinantă – un scriitor atipic, mare aventurier, care în lupta de la Ceuta și-a pierdut ochiul drept, a fost întemnițat în Goa, trimis în misiune în Macau și, în timpul călătoriei înapoi spre Goa, nava pe care se afla a naufragiat în Delta Mekongului.

Se presupune că s-ar fi născut undeva la 1524 sau 1525, în Lisabona, poate în Coimbra sau în Constância, în apropiere de Santarém. Nu se știe sigur. Fiu unic, a avut parte de o educație aleasă, cu toate că provenea dintr-o familie semi-privilegiată (tatăl a fugit în India, mama s-a recăsătorit ulterior). Și-a făcut o parte din studii la Universitatea din Coimbra, însă din nou vorbim de presupuneri, nu există registre care să ateste acest fapt. Era un cititor avid, lucru care se remarcă în scrierile sale. Cunoștințele sale vaste erau întrecute doar de un comportament mai degrabă rebel. A dus o viață boemă, care nu de puține ori l-a costat libertatea. Cuceririle amoroase fac parte și ele din tablou. Printre ele se pare că s-ar fi numărat și Infanta Dona Maria, sora regelui, pasiune din pricina căreia ar fi intrat într-o altercație. În urma episodului mai puțin pașnic a fost condamnat și apoi trimis în armată, în Goa, unde ar fi debarcat în 1554. Călătoria în India și timpul petrecut în Goa ar fi stat la baza „Lusiadei”, însă din nou, vorbim de presupuneri.

Se pare că după isprava din Goa ar fi fost trimis de curtea portugheză la Macao, de unde s-a reîntors în Goa pentru a fi întemnițat în urma unor acuzații de corupție. În timpul călătoriei de întoarcere, nava ar fi naufragiat în Delta Mekongului. Legenda spune că, pentru a se salva, Camões ar fi înotat cu un singur braț, iar cu celălalt ar fi ținut la suprafață foile pe care scrisese „Lusiada”.

S-a întors la Lisabona abia în 1570, nu înainte de a face un popas și în Mozambic (v-am spus că a fost un explorator în adevăratul sens la cuvântului). În 1572 a publicat „Lusiada”, operă pe care i-a prezentat-o regelui Sebastian al Portugaliei. Regele, pe atunci adolescent, se pare ca ar fi fost încântat de poem, fapt pentru care l-ar fi recompensat cu o mică subvenție. Suma, de o valoare modestă – 15ooo de reali pe an, avea să fie plătită vreme de trei ani. Se pare că întârierile statului la plată erau la modă și atunci, prin urmare nu e de mirare că veteranul Camões a întâmpinat numeroase dificultăți financiare în ultimii ani de trai.

Camões s-a stins din viață la 10 iunie 1580. Se presupune că ar fi fost îngropat la fosta Mănăstire a Sfintei Ana din Lisabona sau într-un cimitir al săracilor. Cert este că după marele cutremur din 1755 s-a încercat recuperarea osemintelor și mutarea lor la Mănăstirea Ieronimilor din Belém. Rămășițele (simbolice) se odihnesc lângă cele ale lui Vasco da Gama, alt deschizător de drumuri și personaj principal al epopeii portugheze.

Moșternirea lăsată în urmă de Camões este una monumentala, care include sute de poeme și mii de versuri. Personalitatea sa debordantă, spiritul aventurier și setea de cunoaștere au făcut ca literatura să fie doar o umbră a vieții trăite.

Cu toate că nu există multe certitudini cu privire la biografia sa, de necontestat este faptul că întreaga sa personalitate întruchipează temele principale ale poporului portughez: avântarea în necunoscut, setea de cunoaștere, deschiderea orizonturilor, călătoria continuă și migrația.

Dacă am putea călători în timp și nu am muri de ciumă, întâlnirea cu Luís Vaz de Camões ar fi cu siguranță o experiență de neuitat.