Lecția de portugheză 2.0: Top 10 greșeli frecvente în portugheză
Nu sunt niciodată confortabile. Nimeni nu le iubește, toată lumea vrea să le evite. Sunt disprețuite și aruncate de colo, colo – nu vrea nimeni să-și asume responsabilitatea pentru ele. Nouă, în schimb, ne plac mult greșelile. Din ele se învață cel mai mult. Au frumusețea lor și odată ce le conștientizăm putem să le depășim. Oricine învață o limbă străină știe că frica de greșeală este cel mai mare dragon pe care trebuie să îl înfrunte. Când îți dă seama că balaurul poate deveni prieten de joacă și nu o bestie de temut, învățarea se transformă din obligație în plăcere.
Pentru Lecția de portugheză 2.0 de astăzi, ne-am gândit să abordăm un subiect mai puțin confortabil, care dă bătăi de cap și care îi face chiar și pe cei mai încrezători să ia poziția de ghiocel. Așadar, în premieră absolută (pentru noi), top 10 cele mai frecvente greșeli pe care le fac începătooorii când se-apucă de portugheză.
1. E nu-i totuna cu é
Limba română este o limbă fonetică. Pe românește, cum se scrie așa se și citește. Limba portugheză, în schimb, nu este. Prin urmare, orice începător are nevoie de o perioadă cam de 2 luni să se obișnuiască cu ideea că e se citește /i/ și înseamnă și, iar é se citește /e/ și înseamnă este. Am mai spus noi de asta și în articolul despre provocări. Reluăm informația ca să se fixeze :D.
2. Trenta e doar pizza
Numeralul în limba portugheză – o poveste de amor și mai multe nu. De obicei lucrurile merg bine de la 1 la 10, chiar și de la 11 la 20. 20 mai pune probleme câteodată, însă nu la fel de multa ca 30 – trinta. 30 – săracul trece prin numeroase botezuri, cel mai frecvent fiind trenta. Trenta nu este decât pizza, numeral în portugheză este trinta.
3. Eu fui, mas ele foi
(E) am fost, (el) a fost – o singură literă face toată diferența în limba română. Exact așa se întâmplă și în limba portugheză. Formele de perfect compus (Pretérito Perfeito Simples în portugheză) pentru verbele ser și ir (a fi, respectiv a merge), pentru eu și ele sunt fui, respectiv foi. Fui este totdeauna pentru eu, iar foi este totdeauna pentru ele/ela, niciodată pe dos.
4. Gostar…de
Știm, am mai povestit despre verbele cu prepoziții, însă gostar, care are o frecvență copleșitoare, este totdeauna însoțit de prepoziția de. Cumva asocierea celor doi termeni pune probleme. Voi spune totdeauna Gosto de fazer desporto și nu Gosto fazer desporto. Gostar fără de e, cum s-ar zice, ca nunta fără lăutari sau ca micii fără muștar. Cum v-ar plăcea să primiți mici fără muștar, ei?
5. Vou no escritório în loc de vou ao escritório
Hop, mai avem o prepoziție. În limba portugheză, verbele de mișcare sunt însoțite de prepoziții de mișcare. După verbul ir pot folosi doar prepoziții de mișcare, nicidecum statice, cum este cazul lui em. Este o greșeală recurentă, care necesită mai degrabă concentrare, decât memorare. Força!
6. Eu sou…Cristina în loc de Eu sou a Cristina
Una dintre particularitățile limbii portugheze constă în folosirea articolului hotărât înainte de prenume. Menirea lui este să creeze apropiere între interlocutori. Pentru orice începător, o astfel de practică pare ușor absurdă. Adică cum, eu sunt Ionul, nu simplu Ion? Înțelegem raționamentul, însă câteodată diferențele au și ele frumusețea lor.
7. Furculisião ca furculisião, dar să nu facem o regulă din asta
Știm, tentația să portughezim orice cuvânt adăugând un ão la final este mare. Chiar dacă uneori se poate să avem succes, trebuie să ne așteptăm și la eșecuri – doar așa învățăm. Așa că, nada de blanão, queridos. Fixe, legal sau bacana, cel mult.
8. S intervocalic la final de cuvânt, ca în os olhos azuis
Atunci când s apare între două vocale în mijlocul unui cuvânt nu pune totdeauna probleme (nicio grijă, ne punem cenușă în cap la punctul 9). Atunci când apare la final de cuvânt și este precedat de o vocală, iar cuvântul următor începe tot cu o vocală apare și refuzul de a pronunța s ca /z/. Cu timpul problema se rezolvă, însă panica indusă de os olhos azuis devine surmontabilă abia după ce au avut loc suficiente întâlniri cu s intervocalic.
9. Casado vs. caçado
Așadar, s intervocalic se pronunță totdeauna z. Dacă nu sunt atent la acest aspect, există riscul să mă transform dintr-o persoană căsătorită în vânat. Bine, se poate spune că în anumite culturi cele două concepte sunt suferă mari diferențe, însă noi avem o privire ceva mai romanțată asupra subiectului.
10. Acordul substantivului cu adjectivul
Poate părea ciudat că pentru un nativ de limbă română, o limbă care are totuși o morfologie bogată, acordul substantivului cu adjectivul să pună probleme. Se remarcă însă faptul că deși la nivel declarativ regulile sunt cunoscute, în practică lucrurile se complică. Asta pentru că structura substantiv+adjectiv este în fapt una de o complexitate mare, care pune probleme în însușirea limbii. Soluția ar fi să învățați unități de sens (substantiv+adjectiv versus substantiv sau adjectiv doar) și să le memorați. Altfel, vă veți lupta o perioadă de timp cu situații de tipul „băiatul frumoasă” în portugheză, desigur.
Cam acestea sunt problemele cele mai frecvente la început de studiu. Acum că știm care sunt balaurii, să nu îi lăsăm să ne sperie, să ne împrietenim cu ei. De întâlnit tot o să îi întâlniți, dacă nu pe ei, pe alții. Sunt balauri normali în însușirea limbii. Știți cum zicem noi, perseverați în exercițiu (nu în greșeli), nu renunțați.
