„Teoria generală a uitării” de José Eduardo Agualusa, cu Diana Iașciurjinschi

Listen on Apple PodcastsListen on SpotifyRSS Feed

Cu Diana Iașciurjinschi, în ultimul episod, despre emoții, mere în halat, călătorii spre buricul pământului și uituci, pornind de la cartea lui José Eduardo Agualusa, „Teoria generală a uitării” (traducere de Simina Popa, Polirom, 2018).

Unul dintre numele cele mai influente din literatura contemporană, JOSÉ EDUARDO AGUALUSA s-a născut în oraşul Huambo, Angola, în 1960, descendent dintr-un bunic din Rio de Janeiro, şi a studiat în Lisabona. Autor de romane, nuvele, poet şi jurnalist, îşi împarte timpul între Angola, Portugalia şi Brazilia. Această constantă deplasare a scriitorului şi fuziunea dintre referinţele culturale ale ţărilor lusofone constituie poate trăsătura marcantă a literaturii sale. José Eduardo Agualusa a scris deopotrivă şi piese de teatru, unele dintre acestea împreună cu scriitorul mozambican Mia Couto, de care îl leagă o strânsă prietenie. În limba română, i-au apărut romanele „Vânzătorul de trecuturi”, în traducerea Ancăi Milu-Vaidesegan (Leda, 2009) și „Teoria generală a uitării” (traducere de Simina Popa, Polirom 2018), care a fost nominalizat la Man Booker International Prize şi a primit, în anul 2017, prestigiosul International IMPAC Dublin Literary Award.

Diana Elena Iașciurjinschi s-a născut în anul în care Angola a devenit independentă, în 1975 mai exact. Este avocat aproape în fiecare zi și călător cât de des reușește. Călătorește ca să afle, să învețe, să se bucure, să înțeleagă și să accepte acolo unde nu înțelege. Urcă munți, merge cu bicicleta, zboară cu parapanta, umblă după ceruri și stele și nu s-ar speria dacă ar fi să cadă printre ele, vorba surorii personajului principal din „Teoria generală a uitării”. În schimb, deși o fascinează marea, are o relație de „love and hate” cu ea. Nu știe să înoate și nu reușește nicicum să învețe s-o facă. Învață însă portugheza – sau cel puțin încearcă. O să vină ea și ziua aia în care o să-l citească pe Saramago pe limba lui. Ce face când nu călătorește pe propriile tălpi? Călătorește cu mintea și cu inima pe-acolo pe unde o poartă cărțile și filmele. Ascultă muzică, povestește pe blog-ul pe care îl ține ca pe un fel de jurnal despre călătoriile deja făcute – cararihaihui.net – și născocește planuri pentru altele noi.

Un fragment din romanul „Teoria generală a uitării”, în lectura actriței Rodica Negrea: